Q&A Elena C. Georgescu
Q : Spune-mi Elena, Talentul la desen l-ai descoperit inca de mica. Cu toate astea abia mai tarziu ai inceput sa il fructifici. Care au fost etapele pe care le-ai parcurs spre identificare ?
A : Iti multumesc pentru intrebare. Etapele nu tin de mine si nu au tinut de mine. Dumnezeu pune in fiecare un dar, unii stiu sa scrie frumos, altii sa contruiasca o casa, altii sa picteze peretii caselor si tot asa. Cred ca atunci cand te nasti, uiti cine esti si afli pe parcurs. In cazul meu au intervenit multe uitari ca nu care cumva sa mi-o iau in cap. Au existat multe pauze inca de mica. Pana pe la 16 ani tot in pauze am mers, ba desenam si lasam desenul, ba ma enervam, ba ma suparam, am si plans pentru ca nu-mi ieseau lucrarile asa cum imi doream. Am rupt lucrari, hartii, panze, haine. Am avut perioada de a picta pe haine, o perioada de inceput, de crestere, si de acolo am inceput sa am vizibilitate. Am venit foarte mult catre oameni, am ascultat povesti la telefon, apoi pictam ca pentru sufletul lor; dar am avut un moment pe la inceput de 2019 in care efectiv am intrat in an racita, si tot am tinut-o asa inca patru luni; ca de fapt sa-mi dau seama ca raceam pentru ca tot aveam in cap chestia asta cu hainele pictate, de parca aveam o misiune, si cand colo nu. Lucrurile erau doar in capul meu.
A existat o ruptura intre vechea eu si noua eu, un travaliu fizic, de o sensibilitate foarte mare, pentru ca efectiv raceam din nimic, insa...cauza era cu totul alta, spiritul mea dadea sa-si urmeze chemarea lui si eu ii dadeam in cap cu logica mea, pur umana.
Si vreau sa spun ca in momentul in care am anuntat public ca renunt la tot, lucrari, idei, concept si asa mai departe, efectiv s-a dus si raceala; chiar cred ca o banala raceala te poate opri din altele si mai mari de atat, boli grave sau si mai rau de atat: pierderea de tine insuti. Ma abateam foarte mult de la calea data si am fost atentionata.
Acum in 2020 sunt pictor, asta simt, asta sunt. De acum incolo...lucrurile incep cu adevar(at).
Q : Ai avut un plan clar stabilit de la bun inceput iar acum bifezi cate un punct in evolutia ta artistica?
A : Cred ca Dumnezeu stabileste traiectoria, doar ca intervine uitarea, iar eu am vrut sa renunt de multe ori, uitand chiar ce a pus Dumnezeu in mine. Nu am avut un plan dupa mintea mea, pentru ca daca era dupa mintea mea, ma angajam si aveam o viata bine aranjata, ca sa zic asa.
Q : De-a lungul timpului, stilul tau a suferit numeroase modificari. Au coincis cu anumite perioade din viata ta personala?
A : Da, bineinteles. Spunea la un moment dat pr. Arsenie Boca faptul ca dai din ce ai, insa vine un timp in care incepi sa dai din cine esti; asa e si cu pictura.
Q : Crezi ca stilul din momentul de fata va ramane definitoriu, va fi asociat numelui tau sau inca vezi loc de crestere ?
A : Numele meu exista ca si nume propriu-zis, insa stilul vine din trairi, ori asta numai Dumnezeu decide ce am sa mai traiesc si ce anume imi va atinge inima.
Q : Exista o varsta anume la care un pictor poate fi considerat desavarsit ?
A : Woaw. Nu. Foarte buna intrebarea.
Q : Am urmarit paginile tale pe social media si am descoperit niste particularitati. Pe langa arta picturii, iti place si arta conversatiei. Atat in scris, cat si oral. Vorbeste artistul sau omul ?
A : Intrebarile sunt foarte bune puse, plasate. Vorbeste inima mea. La cald.
Q : Am vazut frecvent ca momentul picturii nu il alegi tu ci te alege el pe tine. Poti sa descrii sentimentul, senzatia, cum iti dai seama ca se pogoara duhul inspiratiei asupra ta ?
A : Cum sa cuprind ceva de necuprins?! Ar fi ca un aer pe care as vrea sa il prind intr-un borcan.
Insa (ca sa raspund la intrebare) stii cand vine, ce vine si de la cine vine...simti, ai acel sentiment ca nu esti singur.
Q : De la idee la bani. Isi poate asigura un pictor o existenta decenta ? Ne poti spune cam in ce forma se comercializeaza tablourile ? Participi la expozitii, licitatii, sau pur si simplu merge online ?
A : Truda e de la pictor, succesul e asigurat de Dumnezeu. Nu exista reteta anume. exista intentie, iar daca tu vrei sa reusesti ca pictor doar ca sa-ti satifaci niste orgolii, atunci...lucrurile vor fi ori pe moment, ori deloc. Cred in pictorul de lunga durata, care nu apare brusc, care se contruieste pe sine si care apare in acest discurs vizual ca o apa lina, buna, care curge firesc, de la sine.
Q : Ultima intrebare, intr-o nota de speranta. Poate ca la un moment dat ti se va oferi sansa sa te muti in strainatate, deoarece acolo ai putea avea mai mult succes mai ales din punct de vedere financiar, in cazul in care aspiri la mai mult decat o existenta decenta. Si totusi, ai ramane in tara ?
A : Nu pot sa decid eu. E un destin care nu e stabilit de mine, ci e stabilit cu mult inainte ca sa fi venit intr-un corp fizic. Mi s-au dat maini, picioare, cap si a fost pus ce era cazul, insa nu decid eu, pur si simplu va fi cu vointa divina si cred ca mi se va spune exact pe limba mea daca sa plec sau nu.
Plus ca daca as vrea sa il fac pe Dumnezeu sa rada, as incepe sa ii spun despre planurile mele de viitor; cred ca am rade copios.
Interviu: Emma Bizu
10.05.2020